Despre Margareta Sterian

Margareta Sterian (1897–1992) a fost o artistă română complexă: pictoriță, scenografă, scriitoare și traducătoare. Opera sa se remarcă prin diversitate și profunzime, fiind influențată atât de tradiția românească, cât și de experiențele internaționale din Franța și Statele Unite.

S-a născut la 16 martie 1897, la Buzău, și a fost crescută de bunicii materni, care dețineau un atelier de broderie. A studiat pictura cu Richard Canisius și Gore Mircescu și a urmat școala anglicană și liceul evanghelic din București, având ca profesor de limba română pe Ioan Slavici.

Între 1926 și 1929, Margareta Sterian a studiat la Paris, la Academia Liberă „Ranson” și École du Louvre, unde și-a aprofundat cunoștințele în pictură și istoria artei. La întoarcerea în România, a participat la campania sociologică a lui Dimitrie Gusti în satul Drăguș, realizând celebrul ciclu de portrete Copiii din Drăguș. Acest ciclu, alături de Moșilor și Circurilor, a rămas o constantă în expozițiile sale de-a lungul carierei.

Cariera și moștenirea artistică

Margareta Sterian – o viață dedicată artei, literaturii și traducerilor, în ciuda provocărilor și persecuțiilor istorice

Margareta Sterian a fost activă în viața artistică a avangardei bucureștene, participând la expoziții precum „Arta nouă” (1932) și „Contimporanul” (1935–1936). A lucrat în pictură, frescă și ceramică, a creat decoruri și costume pentru teatru și balet, a ilustrat cărți și a tradus opere literare din engleză și americană. În 1937, a obținut medalia de bronz pentru pictură la Expoziția internațională a Artelor și Industriei de la Paris.

Viața i-a fost marcată de persecuții: în 1940, din cauza originii evreiești, a fost exclusă din viața publică și i-au fost confiscate proprietăți. A continuat să creeze sub pseudonim, realizând pălării și portrete la comandă, și a tradus piese de teatru și opere literare, fără să fie menționată. După al Doilea Război Mondial și după perioada comunistă, și-a reluat activitatea artistică și literară, publicând volume de poezie și proză și traducând autori precum Walt Whitman, William Faulkner sau Paul Morand.

Opera sa a fost recunoscută cu numeroase distincții, printre care premiul Ministerului Artelor pentru pictură (1930) și diploma de onoare la Expoziția internațională de ceramică de la Praga (1962). Margareta Sterian a murit în București la 9 septembrie 1992, lăsând în urma sa o moștenire artistică de excepție.

Postum, i s-au organizat expoziții și s-a instituit premiul „Margareta Sterian” pentru creație muzeografică și plastică, păstrând vie amintirea și opera sa.